1.08.2010

Antrenamentul continua

Ma "antrenez" intens! :) Ca sa fie clar de la bun inceput ca abia ma antrenez inca nu m-am pus pe treaba.
Cina mai devreme de 18 in intentie, mai devreme de 19:30 in realitate. Gandita inca de dimineata, semn ca ieri a fost o zi buna in care mi-am facut planul de dimineata. Azi e deja pranzul si eu nu stiu ce voi manca nici acum daramite la cina.
Tot am zis ca mi-as fi facut blog de retete, uite retete! :)))
Se iau aripioare de pui de cu dimineata si se condimenteaza dupa gust. Eu am pus: maghiran, cimbru, sare, curry si boia iute, mai mult de culoare ca iuti nu au prea iesit. Apoi se tin la frigider sa se imprieteneasca aromele.
Am pozat ce a mai ramas dupa ce am pus deja prima tura pe gratar pentru ca uitasem ca vreau sa fac poze sa postez pe blog :)


Intre timp se spala salata verde, castravete, ridichii plus marar si se prepara o salata.



Se pun aripioarele pe gratar dupa ce in prealabil jos am turnat vin si am pus si cateva foi de dafin.

Si se intorc pe toate partile pana se rumenesc si se patrund bine. Atentie: dureaza destul de mult prepararea fripturii la acest gratar, nu stiu cum fac ca uit mereu si ma apuc de treaba prea tarziu, in jur de o ora si jumatate mi-a luat mie sa rumenesc bine o casoleta de aripioare.


Si gata! Pofta buna!



Si un mar copt ca desert ca am fost cuminti! Frisca e doar de decor :)))

4 comentarii:

  1. merge cu vin? nu trb apa sa se faca si la aburi?

    eu cu tipul asta tare greu m-am obisnuit, adica sa nu se "friga" de jos...

    si cu flacara cea mai mare tot incet merge. daca n-ar fi chestia ca nu mai umple casa de fum la mici, s-ar duce demult pe apa sambetei...

    RăspundețiȘtergere
  2. Se face la orice dar noi nu stiu de unde am capatat ideea asta ca ies mai gustoase si mai rafinate daca turnam vin in loc de apa.
    Cu focul tare nu rezolvi nimic doar se ard pe deasupra dar nu se patrund, raman crude in interior.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici nu stiu cu ce sa incep…
    Felicitari pentru idee, eu te citesc de mult pe desprecopii, imi place mult cum scrii, da blogul m-a dat pe spate.. Poate pentru ca fac parte din acelasi club? Poate pentru ca am si eu doi copii mici dupa care ma ascund ca sa motivez kilele ce se aduna de la un an la altul si nu se mai dau duse.. (o fata si un baiat, 4 ani jumătate si, respectiv, 1 an si 8 luni sunt varste numai bune de justificat kilele, oamenii politicosi zic tot timpul „ei las, ai doi copii mici” si atunci imi zic si eu: da ma, are dreptate, ce ma tot strofoc). Adevarul e ca ce m-a motivat sa-ti scriu este ca ma recunosc in postura de devoratoare de sarmale si dulciuri nocturne.. Si faptul ca sunt adepta a modului „Bilic” de abordare a problemei. Nici nu stiu cum am ajuns in tabara cealalta, sincera sa fiu, nici acu la 76 kile (anu trecut pe vremea asta aveam 81, eram horror, bine ca nici acu nu sunt vreo priveliste placuta), parca nu-mi vine sa cred ca EU sunt GRASA. Toata lumea se socheaza cand ma vede, mai ales cei care nu m-au vazut de mult, si nici nu pot sa-i condamn, avand in vedere ca acu 10 ani eram prea slaba, toata lumea ma intreba ce am, de ce nu mananc, de ce nu ma ingras, aveam (dupa o perioada de mari suferinte in amor..) la 1,67 45 kile… Evident ca nu eram si nu aratam ok nici asa, era clar o extrema, asa cum e si acum, dar in general, cam toata viata mea, pana acu 4-5 ani am fost o persoana din categoria usoara, undeva pe la 50 kile. Cand s-a petrecut incidentul amoros cu pricina am slabit atat de rau incat nu mai reuseam sa-mi revin nici cu mancarea, nici cu greutatea. Si atunci am inceput sa-mi doresc sa ma ingras sa atarne shuncile pe mine (chiar asa ziceam…), numai sa nu mai fiu atat de slaba. Si mancam cu simt de raspundere fast-food-areala, shaorme si-alte d-astea… Dulciuri la greu… Si bineinteles ca am luat-o ushurel in sus. Cand am ramas insarcinata la 27 ani cu fata aveam 60 si ceva si ma consideram grasa deja… In timpul sarcinii am luat destul de putin, fro 12 kile, le-am dat jos rapid, dar, pe fond de deprimare, stat acasa si stres de copil nemancacios, dupa ce am incheiat alaptatul , m-am ingrasat in urmatorul an 10 kile. Mancam de nervi, de plictiseala, de depresie, ca n-a mancat copilu, existau ‚n’ motive sa ma duc la cutia cu minuni din debara… Adevarul este ca sunt si gurmanda, chiar imi place mancarea si imi place sa mananc, iar cand am vreo ‚lipsa’, vreo frustrare, vreo neimplinire incerc sa compensez cu mancare.. Patetic, stiu, de doi lei, dar asta e, asa functionez eu, si mai sunt si altii ca mine.. Barbate-miu zice ca el nu intelege fenomenul, i-am explicat ca femeile sunt diferite, i-am expus teoria cu frustrarile … da nu crede in ea. In fine, cert e ca peste doi ani aveam 70 kile si am ramas insarcinata cu nr. 2. Iarasi a fost bine in sarcina, bine si imediat dupa sarcina, dar iarasi prost la cateva luni dupa. Cand mamicile isi revin si incep sa slabeasca dupa sarcina si alaptat, eu incep sa ma ingras. Acu mananca copilu mic, a inceput si copilu mare sa manance, nu mai sunt atat de stresata din cauza de copii, da frustrarile vechi au ramas la locul lor, au mai venit si altele noi, si o data cu ele iar m-am ingrasat 10 kile. Si uite asa ajunsesem iarna trecuta la 81… brr.. sinistru pe bune.
    Si acusi… chiar simt ca nu se mai poate. Zilele trecute, maica-mea (care sufera teribil si pe bune din cauza mea), imi zice: opreste-te ma, ca ajungi cat draga olteanu! Eram intr-o vizita la un var d-al meu, care ma intreaba: nu te supara, de unde iti cumperi haine? De la XXXXXX cati de XL??? Era o gluma ca ne permitem, da parca m-am cam saturat de glumele astea, precum m-am saturat si de celulita mea, de gusha si alte binefaceri ale kilelor in plus. Pe bune.
    Revin. Cred ca am scris prea mult. Daca e aiurea, spune-mi si ma temperez.

    RăspundețiȘtergere
  4. Flores, multumesc!
    Mi-ai adus aminte de o faza cu postarea ta. Are sotul meu un coleg foarte simpatic dar mai din topor asa. A venit o data pe la noi cand abia ce nascusem de vreo doua luni al doilea copil. A facut niste ochi mari la mine cand m-a vazut, m-a masurat din capa pana in picioare si mi-a trantit-o: "moama, trebuie neaparat sa fac ceva ca mai am putin si ajung cat tine!!!" :))) Pe moment nu mi-a picat prea bine dar acum ma amuza.
    Sa-ti traiasca prichindeii! Sunt de varste apropiate de ai mei. Te astept cu drag sa revii. Pup!

    RăspundețiȘtergere